Cercetătorii au descoperit o activitate care-i face pe oameni să se simtă fericiţi şi care oferă o mulţime de beneficii pentru sănătate

Persoanele care cântă în ansambluri corale sunt mult mai fericite şi mulţumite de viaţa lor decât acelea care cânta singure, se arată într-un studiu realizat de cercetătorii britanici, potrivit dailymail.co.uk.

De asemenea, rezultatele studiului arată că membrii unui cor sunt mult mai mulţumiţi de colegii lor decât sunt cei care joacă sporturi de echipă.
Pentru realizarea acest studiu, psihologul Nick Stewart, de la Oxford Brookes University, a chestionat 375 de persoane - bărbaţi şi femei - în legătură cu bunăstarea lor psihologică. Dintre acestea, unele cântau în coruri, altele cântau solo şi unele jucau sporturi de echipă.
Toate persoanele intervievate au arătat niveluri ridicate de bunăstare, dar coriştii s-au situat foarte sus din acest punct de vedere.
"Coriştii au arătat că percep ansamblurile corale ca un grup social mai consecvent şi mai semnificativ decât îşi percep jucătorii sporturilor de echipă grupul din care fac parte", a spus cercetătorul Nick Stewart.
Se crede că mişcările şi respiraţiile în sincron pot contribui la acest sentiment sporit de apartenenţă.
"Aceste cercetări sugerează că sentimentul că faci parte dintr-un grup social închegat se adaugă experienţei de a-ţi folosi vocea pentru a face muzică", a spus Stewart la o conferinţă.
Cu toate acestea, nici ceilalţi nu ar trebui să se îngrijoreze. Jucătorii sporturilor de echipă şi cei care cânta singuri s-au simţit mai independenţi decât membrii corurilor.
Studii anterioare au arătat că faptul de a cânta alături de alte persoane oferă o mulţime de beneficii pentru sănătate, de la întărirea sistemului imunitar şi reducerea stresului până la ameliorarea simptomelor maladiei Alzheimer.
De asemenea, se precizează că nu trebuie să fii un cântăreţ foarte bun pentru a avea aceste beneficii, întrucât îmbunătăţirea stării de sănătate se datorează sentimentului de apartenenţă la un grup, de efectuare a unei munci sincronizate, lucrul cu plămânii, diafragma şi alte părţi ale corpului mai degrabă decât a cânta bine.

Ce nu te omoară, te face mai fericit: ce avantaje au oamenii care au avut experienţe dureroase?

Ce nu te omoară te face mai fericit, sugerează o nouă cercetare. Potrivit psihologilor care au realizat studiul, experienţele dureroase ajută la promovarea capacităţii oamenilor de a se bucura mai mult evenimentele fericite.



Oamenii de ştiinţă de la University of British Columbia şi Barcelona School of Management din cadrul Universitat Pompeu Fabra, au scos la iveală faptul că oamenii care au pierdut o persoană dragă sau care au trecut printr-un divorţ au o probabilitate mia mare de a aprecia micile plăceri ale vieţii.
Studiul a fost realizat pe 14.986 adulţi care au fost rugaţi să raporteze dacă au fost expuşi la experienţe dureroase precum doliul sau divorţul. Dacă participanţii se încadrau în această categorie, a persoanelor care trecuseră prin evenimente nefericite, atunci ei erau întrebaţi dacă încă se mai străduiesc să treacă peste aceste experienţe sau dacă au reuşit să îşi revină din punct de vedere emoţional.
Ulterior, participanţilor li s-au prezentat cinci scenarii pozitive precum o drumeţie pe munte sau admiratul unei cascade. Scopul studiului a fost de a observa dacă experimentele anterioare prin care au trecut subiecţii le afecta modul în care procesau experienţele pozitive.
Constatările au indicat că indivizi care reuşiseră să treacă peste evenimentele dureroase erau mult mai capabili să aprecieze scenariile pozitive, comparativ cu restul participanţilor. 
„Indivizii care au avut de-a face cu evenimente nefericite în trecut au raportat o capacitate mai mare de a savura momentele pozitive”, au notat oamenii de ştiinţă.
Cu toate acestea, în cercetare s-a observat şi că persoanele care încă se străduiau să treacă peste suferinţa provocată de experienţele nefericite aveau o probabilitate mai mică de a se bucura de evenimentele pozitive din viaţa lor.

Curiosity a descoperit un lac marţian care a putut găzdui viaţă mii de ani: „E cu adevărat identic cu mediul de pe Terra!”

Robotul american Curiosity a descoperit pentru prima dată pe suprafaţa planetei Marte dovezi directe ce atestă existenţa unui fost lac cu apă dulce pe planeta roşie, au anunţat cercetătorii americani, citaţi de AFP.
Deşi nu mai există apă la ora actuală în acea zonă de pe Marte, testele de foraj şi analizele chimice efectuate de robotul Curiosity pe o serie de roci dense i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să afirme că, în trecut, au fost întrunite condiţiile necesare pentru ca acel lac să susţină viaţa microbiană, în urmă cu aproximativ 3,6 miliarde de ani.

Rocile analizate conţin într-adevăr urme de carbon, hidrogen, oxigen, azot şi sulf şi "furnizează condiţii ideale pentru o viaţă microbiană elementară", afirmă autorii acestui studiu ale cărui rezultate au fost publicate în revista americană Science. Rezultatele au fost prezentate şi în cadrul unei reuniuni organizate de American Geophysical Union la San Francisco.
Mici forme de viaţă bacteriană, cunoscute sub numele de "chemolitoautotrofe", se dezvoltă în condiţii similare pe Terra şi se găsesc în general în peşteri sau sub nivelul mării, în cratere hidrotermale.
"Este cu adevărat identic cu mediul (care poate fi găsit) pe Terra", a declarat John Grotzinger, profesor de geologie la Instititul de Tehnologie din California, referindu-se la ceea ce a fost în trecut un lac cu apă rece, parcurs de curenţi şi înconjurat de munţi înzăpeziţi.
Deşi nicio formă de viaţă nu a fost detectată în acele roci, robotul Curiosity, care a forat în fragmente de gresie şi de argilit, a găsit minerale argiloase, care sugerează o interacţiune cu apa.
"Acestea sunt roci relativ tinere în istoria marţiană", a precizat profesorul Grotzinger în faţa jurnaliştilor prezenţi la San Francisco, precizând că unul dintre "rezultatele surprinzătoare" descoperite a constat în faptul că acele roci ar putea avea o vârstă cuprinsă între 3,5 miliarde şi 3,6 miliarde de ani. "Această vârstă coincide cu exactitate cu cele mai vechi urme de viaţă descoperite pe Terra".
"Este pentru prima dată când găsim cu adevărat roci pe Marte care aduc dovada existenţei unor lacuri", a declarat la rândul său Sanjeev Gupta, profesor la Imperial College din Londra, coautor al studiului. "Este fantastic, pentru că aceste lacuri reprezintă un mediu ideal pentru ca o viaţă microbiană elementară să poată să se dezvolte şi să se conserve", a adăugat el.

Gresia descoperită de Curiosity pare să fie similară cu acelea care există în fluviile de pe Terra, fapt care îi face pe oamenii de ştiinţă să sugereze că un fluviu izvora în trecut din acel lac situat la poalele unui munte.

Oamenii de ştiinţă au descoperit deja dovezi care atestă existenţa apei pe Marte, într-o altă zonă de pe suprafaţa planetei roşii, iar analizele realizate de alte sonde de pe orbita marţiană au venit în sprijinul teoriei potrivit căreia lacurile marţiene ar fi putut să existe în trecutul acestei planete.
Ajuns în craterul Gale din regiunea ecuatorială marţiană, pe 6 august 2012, Curiosity, cel mai sofisticat robot explorator, cu şase roţi, trimis vreodată de oameni pe o altă planetă, a demonstrat deja faptul că "planeta roşie" a fost propice vieţii microbiene în trecutul ei îndepărtat, acesta fiind de altfel principalul obiectiv al misiunii sale de doi ani.
Aceste ultime rezultate aduc "dovada cea mai grăitoare a faptului că Marte a putut la un moment dat să întrunească condiţiile necesare pentru ca viaţa să se dezvolte", afirmă autorii studiului.
NASA, agenţia spaţială americană, a ales acel crater pentru diversele straturi sedimentare pe care le conţine şi care ar putea să îi ajute pe cercetători să dateze perioadele în care Marte a fost propice vieţii.
Următoarea etapă a roverului Curiosity va consta în analizarea unor eşantioane prelevate din rocile de la suprafaţa craterului, pentru a strânge mai multe dovezi ale unui mediu locuibil, a precizat profesorul Gupta.
Aceste noi descoperiri reprezintă "un progres tehnic uriaş" şi ele "ne dau încredere în viitorul acestei misiuni şi în faptul că trebuie să continuăm să explorăm" planeta roşie", a adăugat el.
Robotul Curiosity, realizat cu un cost total de 2,5 miliarde de dolari, este operat de inginerii de la NASA din Laboratorul Pasadena din California.

Cum scapam de Paduchii Lati

Paduchii lati sau pu bieni  se transmit in general prin contact se xual cu o persoana infectata. Paduchii pu bieni sunt de fapt paraziti externi, de culoare cenusie, cu dimensiuni de 1-2 mm. Infectarea este foarte comuna la adolescenti, in cazul sexului neprotejat si a unei igiene intime precare. Paduchii lati se mai pot transmite si prin alte cai, cum ar fi contactul fizic cu obiecte contaminate (prosop, lenjerie intima) sau folosirea toaletei publice.

Paduchii lati se instaleaza in parul pubian, unde isi depun ouale, de aceea este foarte indicat ca din cand in cand, sa te razi total in zona intima (daca nu mai au par de care sa se prinda si unde sa depuna ouale, vei scapa mai usor de acestia). Paduchii se hranesc cu sange: isi infing dintii in epiderma si cu ajutorul pompei faringelui sug sangele sau secretiile din tesutul perforat.

O femela depune in jur de 30 de oua, transparente si destul de dure, care se lipesc de par. Dupa 10-14 zile, ouale se transforma in larve, apoi dupa inca 2 saptamani devin paduchi adulti, care traiesc 30 de zile.

Dupa infectare, vei observa aparitia senzatiei de mancarime, in special noaptea, atunci cand paduchii lati se hranesc. Paduchii sunt vizibili cu ochiul liber si se pot simti la atingere. Zona pu biana poate fi afectata si de o iritatie sau inflamatie a pielii din cauza unei substante pe care paduchii o secreta la suprafata pielii tale.

Daca ai simptomele de mai sus si vezi si paduchii, cel mai bine este sa iti programezi o vizita la medicul ginecolog, pentru a-ti oferi un tratament potrivit si pentru a verifica daca nu cumva ai si alte boli cu transmitere se xuala.

In ceea ce priveste tratamentul, exista pe piata o multime de sampoane, lotiuni sau creme care te scapa de acesti mici paraziti. De cele mai multe ori, lotiunile se aplica in zona intima, se lasa 5 minute, dupa care se clateste foarte bine. Pentru a scapa de ouale depuse, indicat este sa iti perii parul pu bian cu un piaptan cu dintii desi. Ouale se desprind de parul pubian si cu ajutorul otetului (aplici putin otet, perii, si usuci parul pubian inainte de aplicarea altei lotiuni). Si partenerul sexual are nevoie de tratament, deoarece paduchii lati se transmit foarte usor.

Pentru a fii sigura ca ai scapat de paduchii pubieni, va trebui sa clatesti toate piesele vestimentare in apa fierbinte (clocotita ar fi cel mai bine). Obiectele vestimentare pe care nu le poti baga in apa fierbinte, le tii vidate in pungi de plastic timp de minim 2 saptamani pentru a fii sigura ca toti paduchii au murit.

 

 

Beneficiile uimitoare ale spirulinei

Spirulina este o algă cu conținut bogat de proteine vegetale (50-63%) – de trei sau patru ori mai mare decât cel întâlnit în pește sau în carnea de vită – și multiple vitamine.

“Spirulina conține, printre altele, proteine, aminoacizi, acizi grasi, lipide, vitamine și enzime. Pentru că este bogată în fier, magneziu, cupru, cobalt, ea se poate lua în scop preventiv primăvara, toamna și iarna, când organismul este amenințat de gripă și când este mai lipsit de vitamine”, spune Cristina Bogdan, fitoterapeut.
Spirulina este un supliment alimentar cu rol antioxidant, anticolitic și antiinflamator. Totodată, ea actționează ca un hepatoprotector și antiviral, fiind recomandată și celor cu boli cardiovasculare.

Fenilalanina din spirulină acționează asupra centrului apetitului din creier, diminuând senzația de foame și menținând constant nivelul glucozei din sânge, fiind un bun adjuvant în regimurile de slăbire.
“Pentru persoanele sănătoase care vor să-și întărească sistemul imunitar sunt suficiente două comprimate pe zi de spirulină, iar pentru cei cu diferite afecțiuni, trei comprimate”, completează fitoterapeutul.

Suplimentul nutritiv este recomandat și copiilor cu vârstă mai mare de patru ani, dar și bătrânilor, pentru că energizează și remineralizează organismul.

Pentru că este un produs natural, spirulina nu provoacă reacții adverse, mai susțin specialiștii.

Ajută la regenerarea celulelor şi îmbunătăţeşte metabolismul. “Spirulina e o algă minunată, deoarece reprezintă o sursă de aminoacizi de calitate, enzime şi oligominerale importante în procesele metabolice”, adaugă specialistul în plante.

 

 

Detoxifierea de sarbatori. Ce sa mancati dupa Bairam.

Senzaţia de oboseală, nervozitatea, greaţa, problemele de digestie, acneea, pofta de dulciuri şi alimente grase sau dificultatea de a pierde în greutate sunt semne că organismul are nevoie de detoxifiere. Cum perioada care tocmai s-a încheiat a abundat în excese alimentare şi nu numai, o perioadă de eliminare a toxinelor este binevenită.

Practicată de secole peste tot în lume, detoxifierea se referă la curăţarea şi hrănirea organismului din interior către exterior. Organismul elimină impurităţile cu ajutorul ficatului, rinichilor, prin intestine, plămâni şi piele. Când acest sistem este compromis, impurităţile nu mai sunt filtrate corect şi fiecare celulă din organism este afectată.

Beneficiile detoxifierii

Pierderea unor kilograme inestetice, ameliorarea celulitei, eliminarea senzaţiei de balonare şi îmbunătăţirea aspectului pielii sunt doar câteva beneficii pe care le aduce acest program de detoxifiere. Susţinătorii detoxifierii spun că organismul nostru este expus unei absorbţii continue de toxine care provin din: poluare, fum de ţigară, pesticide, aditivi alimentari, alcool, cofeina sau alimentatie necorespunzătoare. Pe masura ce aceste toxine se depun în rezerve, apar o serie de probleme de sănătate cum ar fi: supraponderalitate, celulită, migrene, oboseală, balonare, imunitate scăzută, apetit sexual scăzut, infertilitate, chisturi ovariene, alergii, depresie, constipaţie, durere şi stare generală de disconfort.

Procesul de detoxifiere ajută la eliminarea acestor substanţe nocive din organism, iar rezultatul constă în îmbunătăţirea tonusului general, în pierderea kilogramelor nedorite şi în recuperarea mai rapida din eventualele afecţiuni existente.  Detoxifierea în sine presupune mai multe aspecte care variază de la urmarea unei diete de reechilibrare organică până la efectuarea unor şedinţe de saună, de masaj terapeutic sau de irigare a colonului.

În afară de faptul că poate acoperi fără probleme necesităţile nutritive ale organismului, dieta de detoxifiere mai are o serie de beneficii: normalizează presiunea sâgelui şi nivelul colesterolului, curăţă arterele şi aspectul dermal, dă energie şi vitalite sexuală, digestie uşoară, memorie bună şi capacitate de concentrare crescută.

Şi toate aceste beneficii obţinute în urma unui program alimentar vegetarian se explică practic prin creşterea cantitatii de vitamine şi minerale consumate; acestea ajută la întărirea sistemului imunitar, menţin oasele puternice, ajută digestia şi reduc greutatea corporală la normalitate.

Programe de detoxifiere propuse de nutriţionişti

„Există trei programe de detoxifiere în funcţie de nevoile fiecăruia: prima se bazează pe creşterea consumului de fibre, a doua pe consumul de ceaiuri cu proprietăţi laxative şi diuretice şi ultima pe practicarea exerciţiilor fizice, a saunei şi masajului”, explică specialistul în alimentaţie Gheorghe Mencinicopschi. În plus, eliminaţi ţigările, alcoolul, cafeaua, grăsimile saturate şi dulciurile, reduceţi utilizarea produselor chimice pentru curăţenie şi îngrijire personală şi înlocuiţi-le cu alternative naturale.

Multe diete sunt făcute pe o schemă de 3-7 zile pentru că organismul are nevoie de timp pentru a elimina toxinele. Există însă şi excepţii: o practică veche folosită în multe culturi se bazează pe consumul exclusiv de apă, o zi pe săptămână.

,,Sediul detoxifierilor este ficatul, uzina corpului omenesc, deci în bună măsură sănătatea lui condiţionează eficienţa detoxifierilor curente. Putem să îi stimulăm funcţionarea cu diferite tonice hepatice, gen Essentiale, ceaiuri hepatice, etc, ca şi cu o alimentaţie corespunzătoare, lipsită de alcool, săracă în lipide şi bogată în carbohidraţi şi proteine”, explică Corina Zugravu, nutriţionist.

Există o serie de alimente permise si altele interzise in dieta de detoxifiere.  Interzise sunt alimente cum ar fi: produsele lactate, carnea, pestele, ouale, cofeina, sarea, zaharul si alimentele procesate.



Iată câteva variante de alimente pentru cele 3 mese principale propuse de nutriţionistul Lygia Alexandrescu în timpul programului de detoxifiere:

Mic dejun: germeni de ovăz fierţi cu fructe proaspete, musli cu suc proaspăt de grapefruit sau salată de fructe proaspete.
Pranz: supă de legume cu germeni de grâu sau de ovăz, salată de crudităţi cu seminţe de dovleac, orez fiert cu salată de crudităţi, tzatziki cu crudităţi, avocado proaspăt cu salată verde şi zeamă de lămâie, cartof copt în coajă, legume înăbuşite.

Cina: ghiveci de legume, legume pe grill cu zeamă de lămîie şi usturoi, porumb fiert, suc proaspăt de legume, salată de ţelină cu miez de nucă.

Este important aşadar să consumăm o mare diversitate de legume şi fructe colorate pentru a putea beneficia la maxim de efectele lor asupra sănătăţii. Asta pentru că ele conţin diverse substanţe fitochimice care se combină şi se completează reciproc în lupta pentru menţinerea stării de sănătate.

Fibrele, secretul succesului

Dintre programele de detoxifiere, nutriţioniştii sunt de acord că un consum ridicat de fibre este cel mai eficient.

„Cea mai eficientă metodă de detoxifiere este creşterea aportului de fibre din alimentaţie. Fibrele reglează tranzitul intestinal, interacţionează cu asimilarea grăsimilor şi a zahărului la nivel intestinal reducând nivelul colesterolului şi al glicemiei”, adaugă profesorul Mencinicopschi.

,,Un aport crescut de fibre accelerează tranzitul şi ne scapă de ceva din colesterolul acumulat în perioada sărbătorilor şi ne aduce minerale, vitamine şi antioxidanti. La tot acest fundal, să adăugăm şi o bună hidratare, adusă de apă şi ceaiuri. Ceaiul cel mai recomandat este ceaiul verde, care “bifează” multe din punctele cerute de organism acum, după sărbători. Pe lângă rehidratare, el ne face plinul cu polifenoli şi are o acţiune de stimulare a deperditiei ponderale”, completează medicul Corina Zugravu.

De la orez brun şi sfeclă la ceai verde

Iată câteva reguli simple pentru un program de detoxifiere eficient:

1. Consumaţi multe fibre, inclusiv orez brun, fructe şi legume proaspete. Sfecla, ridichile, anghinarea, varza, broccoli, spirulina sunt excelente pentru detoxifiere.

2. Hidrataţi-vă cu minimum 2 litri de apă zilnic şi ceaiuri verzi, din păpădie şi brusture.

3. Vitamina C ajută organismul să producă glutation, un compus care ajută ficatul să elimine toxinele. O puteţi lua din citrice, dar şi din pastile, la sfatul medicului.

4. Practicaţi hidroterapia: faceţi un duş cu apă foarte fierbinte timp de câteva minute, apoi cu apă rece timp de 30 de secunde. După după ce aţi repetat acest lucru de 3 ori, staţi în pat o jumătate de oră.

5. Mergeţi la saună o dată pe săptămână: impurităţile sunt eliminate mult mai bine prin transpiraţie. 6 Încercaţi să urmaţi un program de o oră de exerciţii fizice, în fiecare zi.

Priviti cel mai mare liliac din lume

Cea mai mare specie de liliac zburător din lume este cel cu gâtul auriu și care mai este denumit vulpea zburătoare. Această specie poate fi întâlnită la mari înălțimi, în Filipine, și este pe cale de dispariție din cauza defrișărilor masive cu care se confruntă această țară. Liliacul cântărește 1,17 kilograme și poate să zboare chiar și 40 de kilometri într-o singură noapte.

Maimutica de buzunar. Noul animal de companie.

Aparitia Speciei - acum 12 000 de ani.

E greu să-ţi imaginezi nişte făpturi micuţe cu o greutate de aproximativ 28 de grame, care  au reuşit să traverseze teritoriul strâmtorii Bering, ajungând pe continentul american cu mult înaintea omenirii. Mai exact, aceste maimuţe sunt pe Terra de acum 12.000 de ani.

Maimuţele “pigmeu” din specia Teilhardina magnoliana au o lungime cuprinsă între 16 şi 20 cm, se hrănesc cu insecte, cu fructe,  dar şi cu seva anumitor copaci.

Micuţele creaturi vieţuiesc în pădurile tropicale din Brazilia, Columbia, Ecuador, Peru şi Bolivia. Ele se adaptează foarte uşor schimbărilor de mediu, iar specia lor nu este în pericol de dispariţie.

Maimuta cu ochi de om

Oamenii de ştiinţă sunt uluiţi! Savanţii care pretindeau că le-au văzut pe toate, inclusiv forme de viaţă extraterestră, au rămas muţi când au făcut contact vizual cu această primată! Maimuţa Lesula le-a dovedit că specia lor va evolua constant, până când ne va ajunge din urmă.

Ochii rotunzi şi clari au dat de gândit şi medicilor, care sunt foarte interesaţi dacă s-ar putea face un transplant ocular de la maimuţă la om. Din nefericire pentru ei, savanţii zeloşi nu vor apuca să facă astfel de experimente pentru că Lesula este foarte rară.

Specie veche de când pământul!

Primul exemplar a fost văzut în 2007, aflat în captivitate în satul Opala din Republica Democrată Congo, dar specia a fost identificată abia la sfârşitul anului trecut, în pădurile tropicale din acelaşi loc. Pe 22 mai 2013, descoperirea a fost publicată. Lesula, denumită ştiinţific Cercopithecus lomamiensis, face parte din regnul celor mai vechi maimuţe din lume şi este a doua specie nouă de maimuţă africană descoperită în ultimii 30 de ani.

“Nu te uita la fundul meu! Uită-te în ochii mei!”

Maimuţa cu ochi de om are… fundul albastru! Albastru-azuriu! E ceva rar şi trebuie menţionat. Totodată, posteriorul de culoarea cerului trece uşor neobservat, în comparaţie cu privirea pătrunzătoare şi complet anormală pentru un necuvântător.

E foarte timidă

“Este o maimuţă gălăgioasă care tulbură liniştea pădurilor tropicale în care îşi face veacul, dar este şi foarte timidă. Fără îndoială, în cazul maimuţei Lesula, primul lucru pe care îl vei remarca sunt ochii foarte asemănători cu cei ai omului, mari şi expresivi”, povestesc cei care au descoperit-o în Congo, în regiunea Lomami.

Paianjenul cu clepsidra pe spate

Clepsidra iti arata cat mai ai de trait.

Înspăimântătoare şi regală, văduva neagra face parte din familia Thesidiidae, cea mai cunoscută specie de păianjen veninos.

Văduva neagră se deosebeşte prin marcajul mistic pe care îl poartă pe spate: un semn roşu în formă de clepsidră! Poveştile populare spun că acest semn este simbolul vieţii care se scurge din animalele sau oamenii care sunt atinşi de acest păianjen.

Neagră şi cu pete roşii, de altfel foarte interesante, insecta construieşte pânza în formă de pâlnie printre pietre, buruieni sau în profunzimea solului.

În vreme ce masculii sunt inofensivi, înţepăturile provocate de femele sunt letale pentru alte insecte!

Veninul acestora este asemănător cu cel al unei vipere sau a unei cobre. Doar 3-5 mg de venin neurotoxic este suficient pentru a produce unui om dureri groaznice, atacuri de panică şi hipertensiune arterială. Din cauza înţepăturii provocată de această insectă, oamenii pot intra în şoc anafilactic aproape instant, iar în lipsa unei intervenţii medicale, persoanele respective îşi pot pierde viaţa.

De regulă, văduvele negre se hrănesc cu insecte şi obişnuiesc să îşi facă cuiburile în preajma muşuroaielor de furnici. Păianjenul înţeapă prada imediat ce acesta a fost prins în pânză, apoi se hrăneşte cu sângele ei.

Acest păianjen se găseşte şi la noi în ţară. Văduva neagră a fost descoperită la Sulina, în anul 1961, dar şi pe insula lacului Razim, în anul 1971, apoi a trecut multă vreme până să mai fie văzută. Surprinzător, în vara anului 2007, văduva neagră a fost observată în zona de coastă dintre Agigea şi Eforie, unde a făcut câteva victime în rândul oamenilor.

Pisica de mare

Apele tropicale si subtropicale din regiunile de coasta sunt locurile unde traieste pisica de mare. Cu toate acestea, traiul acestui peste nu se limiteaza doar la aceste regiuni, unele specii gasindu-se si in oceanele temperate mai calde. Este evident faptul ca pisica de mare (stingray) a fost numita dupa sageata ascutita de pe coada sa. Aceasta nu este, de fapt, o sageata ci poate fi atribuita unui dintisor dermic modificat, care este tipic pentru toate speciile de pesti cartilaginosi cum ar fi rechini, himere si inclusiv pisicile de mare in sine.

Coada pisicii de mare este utilizata in principal in autoaparare si poate atinge o lungime de aproximativ 35 de cm. Exista doua santuri sau canale cu glande veninoase pe partea inferioara a „armei" pisicii de mare. Cele mai multe specii ale acestei creaturi sunt dotate cu mai multe "sageti", in timp ce, exista, de asemenea, unele carora le lipsesc complet.

Curiozitati despre pisica de mare

Habitatul pisicii de mare este, dupa cum s-a mentionat, in ape calde tropicale. Aceasta creatura prefera sa traiasca in ape mai adanci. Iar atunci cand vremea incepe sa se raceasca, pestele se scufunda in adancurile oceanelor. Acesta este motivul pentru care pisica de mare este gasita de obicei pe fundul marii si uneori chiar cufundata in noroi si nisip. Astfel creatura sta departe de orice amenintare a vreunui pradator.

Caracterizarea pisicii de mare ramane incompleta fara mentionarea celei mai importante parti ale sale - coada sa. Este ca un cutit de taioasa, agila si uimitor de flexibila. In timp ce se afla la vanatoare, pisica de mare doboara prada infigandu-si coada in ea inainte de a putea scapa. E imposibil sa nu amintim de incidentul care a provocat decesul lui Steve Irwin, cunoscut in intreaga lume ca vanatorul de crocodili. In acea zi tragica, Irwin filma un documentar nou, denumit Deadliest Ocean. In timpul filmarilor, el a trecut accidental peste o pisica de mare a carei coada i-a strapuns partea stanga a pieptului. S-a afirmat ca Irwin a murit instantaneu. A fost doar un accident, deoarece creatura este cunoscuta ca fiind calma.

Pisica de mare are ochii situati in partea de sus a corpului sau iar gura este localizata pe partea inferioara. Avand in vedere aceasta caracteristica fizica, acest peste nu isi poate vedea prada. Cu toate acestea, compenseaza acest dezavantaj utilizandu-si simturile motorii si electro-receptorii pentru a detecta o potentiala prada. Aceasta caracteristica este impartasita si de rechini.

Hrana pisicii de mare consta dintr-o mare varietate de creaturi marine, cum ar fi crabi, moluste, scoici, stridii, melci si unele specii de pesti. Este complet un animal carnivor, hranindu-se doar cu alte animale. Pentru hranire, unele specii ale acestui peste dispun de doua placi ucigatoare in gura, iar altele au doar parti care le ajuta la „suptul" pradei.

Datorita dimensiunilor sale gigantice, nu exista multe creaturi care ar initia o lupta cu o pisica de mare. De asemenea, pradatorii pisicii de mare au, de obicei, o sarcina dificila in urmarirea acesteia deoarece se ascunde in nisipul de pe fundul marii. Rechinii, focile, leii de mare si speciile mari de pesti carnivori sunt cunoscuti ca potentiali pradatori ai acestei creaturi.

Iarna este perioada in care pisicile de mare se reproduc si o femela poate da nastere la 5 - 15 'pui'. Acestia supravietui in interiorul uterului fara placenta si absorb nutrientii din sacul vitelin. Iar cand aceasta sursa de hrana se termina, se hranesc cu lapte in uterul mamei.

Nu este in natura pisicii de mare sa atace agresiv omul. Asa cum a fost si in cazul tragic al lui Steve Irwin, accidentele apar numai atunci cand o aceasta este calcata din neatentie. Simptomele unei vvictime pot include dureri, umflaturi si crampe musculare din cauza veninului. Exista, de asemenea, riscul aparitiei infectiilor bacteriene. Intepatura unei pisici de mare este dureroasa dar rareori fatala, cu exceptia cazului in care a avut loc intr-o zona vitala a corpului.

Lichior de menta

O bautura foarte aromata, perfecta de pentru serile de vara.

• Retete ce contin
• apa(374)
• tuica(7)
• menta(60)

• Categorii
• Bauturi(54)

Ingrediente necesare pentru lichior de menta:

Am luat un pumn zdravan de menta pentru a face un lichior. Am mai avut 750 de mililitri de tuica si tot atata apă, plus o cana de zahar. Mi-a parut rau ca am uitat cuisoarele, asa ca puneti-le voi si pentru mine.

Eu am pus menta la macerat in tuica, dar se poate folosi si alcool alimentar. Aici ar fi trebuit sa pun si cateva cuisoare, de care am uitat insa. Zece zile mai tarziu, am adaugat un sirop din apa si zahar in cantitate egala cu tuica in care era macerata menta. Teoretic, la un litru de alcool, ar trebui pus un litru de apa si jumatate de kilogram de zahar. Eu am pus insa dupa cum am considerat eu.

A rezultat o bautura potrivit de tare si fooaarte aromata. Iar daca este bauta rece, este si mai accentuat gustul mentolat.
Incercati!

Bauturi calde de iarna - adica 5

Ciocolata calda de casa

Timp de preparare: 20 - min

Dificultate: redusa

Ingrediente ciocolata calda de casa:

• 2 linguri cu pudra de cacao
• 2 linguri cu zahar alb
• 1 lingura cu faina alba
• 200 de ml de lapte de vaca

Mod de preparare ciocola calda de casa:

Zaharul se amesteca cu faina, se adauga incet laptele si cacaua si se transfera intr-un vas termorezistent. Vasul va sta la foc mic, in tot acest timp se amesteca mereu, pentru ca faina sa se dizolve complet si sa lege ciocolata.

Aveti grija insa! Caldura va face ca laptele sa se umfle! Asa ca vedeti sa nu dea in foc. Ciocolata se serveste calda impreuna cu, eventual, biscuiti, fursecuri sau bezele.

Vin fiert cu scortisoara

Dificultate: redusa

Ingrediente necesare pentru vin fiert:

1 litru de vin rosu sec

150 de grame de zahar alb

5 grame de scortisoara macinata

5 grame de cuisoare

Mod de preparare vin fiert:

Se varsa vinul intr-o oala, se adauga cuisoarele, scortisoara macinata si zaharul. Se pune vasul pe foc, se acopera apoi oala si se lasa pe foc pana ce da in clocot. Se strecoara apoi vinul rosu si se toarna in cani.

Laptic Nochebuena

Dificultate: redusa

La doua portii, avem nevoie de:

• 400 ml lapte
• 2 linguri miere
• 40 ml rom sau esenta de rom daca beau si copilasii
• un baton de scortisoara
• putintica nucsoara macinata

Mod de preparare:

Punem aceste ingrediente la gramada intr-un vas, punem pe foc si lasam sa dea in clocot dupa care stingem focul si lasam sa se odihneasca trei minute.

Turnam in pahare si savuram cu bucuri

Ceai de ghimbir, soc si lamaie

Dificultate: redusa

Ingrediente necesare pentru ceaiul de ghimbir, soc si lamaie:

• 1 bucata de ghimbir (2 cm)
• 1 l de apa
• 2-3 linguri frunze de soc
• zeama de lamaie
• 3-4 feliute de lamaie
• 2 linguri de miere

Mod de preparare ceai de ghimbir, soc si lamaie:

Apa se da in clocot. Cand s-a fiert, adaugati ghimbirul taiat feliute, frunzele de soc, zeama de lamaie si mierea. Acoperiti vasul cu o farfurie si lasati la infuzie 10-15 minute. Serviti in cescute cu feliute de lamaie.

Compot de mere si pere

Dificultate: redusa
Ingrediente necesare pentru compot de mere si pere:

• 4 mere
• 4 pere
• 2 linguri condimente pentru vin fiert
• scortisoara dupa gust
• 2 felii lamaie
• 2 felii portocala
• zahar dupa gust
• zeama de lamaie dupa gust

Mod de preparare compot de mere si pere:

Se spala fructele, se curata de cotoare si seminte si se taie in felii potrivite. Se pun cam 5 l de apa intr-o oala si se adauga condimentele, in afara de scortisoara. Se lasa sa dea in clocot, se adauga fructele si sa lasa la fiert pana ce se inmoaie si devin transparente, nu trebuie lasate sa se sfarame, dureaza circa 20-30 min.
La sfarsit indulciti siropul si il dregeti cu scortisoara dupa gust si zeama de lamaie, dar doar daca va place mai acrisor.

Smoothie cu capsuni, cocos si vanilie

O gustare ideala dimineata, in care puteti strecura tot soiul de ingrediente care nu se consuma cu la fel de mare succes ca atare.

Ingrediente necesare pentru Smoothie cu capsuni, cocos si vanilie:

• 200 ml lapte gras
• 1 banana
• 1 mana de capsuni
• putina vanilie dintr-o pastaie
• 1 lingurita ulei de cocos (optional 1 lingurita de miere)

Mod de preparare smoothie cu capsuni, cocos si vanilie:

Toate acestea se mixeaza bine in blender sau cu robotul vertical si se servesc ca o delicioasa, aromata si racoritoare bautura.

 

 

 

Pancakes cu ricotta si portocale

Micul dejun poate deveni o experienta aproape divina prin delicatete. Si daca vreti sa obtineti asta, ca recomand aceste placintele usoare si irezistibile.

---

Dificultate: redusa

Ingrediente necesare pentru pancakes cu ricotta si portocale:

• 200 gr faina
• 250 grame ricotta de la Lactitalia
• 4 linguri de zahar
• 1 pliculet praf de copt
• 2 oua
• 150 grame lapte
• 1 lingurita coaja de portocala

Mod de preparare pancakes cu ricotta si portocale:

Amestecati mai intai ingredientele uscate. Adaugati apoi ouale si laptele si cand s-a format un aluat incorporati si ricotta. Luati aluatul cu o lingura si puneti-l intr-o tigaie incinsa foarte bine. Intoarceti placintelele abia cand apar la suprafata bule de aer precum in poza.

Briose de ciocolata cu banane

Un desert rapid, usor, pentru orice masa, fie ea una de familie sau mai festiva.

---

Timp de preparare: 60 - min

Dificultate: redusa

Ingrediente necesare pentru briose cu banane:

• 1 pachet de unt
• 400 g zahar
• 50 g cacao
• 125-130 ml lapte
• 4 oua
• 300g faina
• un pachet de praf de copt
• esenta de rom
• o ciocolata amaruie cu minim 55% cacao
• o banana

Mod de preparare briose cu banane:

Untul, zaharul si cacaoa se pun la foc moale cu laptele sa dea cateva clocote pana cand zaharul este complet dizolvat. Se iau 8 linguri din compozitie si se pun intr-un ibric de cafea, apoi se lasa crema sa se raceasca. Intre timp se bat albsusurile spuma. Cand s-a racit complet crema de cacao, se adauga pe rand galbenusurile amestecand pana la omogenizare, apoi faina in ploaie amestecand continuu, praful de copt, esenta de rom, iar la urma albusurile spuma care se incorporeaza usor, de sus in jos. Se toarna in formele de briosa, se pune in mijlocul fiecareia cate o felie de banana si se da la copt in cuptorul preincalzit la foc mediu, cca 15-20 de minute. (Cantitatea ajunge pentru doua tavi de briose, sau o tava de 15 bucati si un chec mai mic.)
Dupa ce trece testul scobitorii se scoate tava si se lasa sa se raceasca briosele. Intre timp in cele 8 linguri de compozitie puse deoparte, se topeste pe foc mic ciocolata amaruie si se glaseaza sau se decoreaza briosele cu glazura astfel obtinuta. Am servit alaturi de doua cupe de inghetata de fistic.

 

 

Intuiția feminină

Readusă în actualitate de vremurile nesigure ale crizei economice şi morale prin care trece lumea, intuiţia este cultivată acum din nou, mai ales în seminarii “psi” (adepţi ai parapsihologiei, subconştientului, ai “adevărului bioenergetic” etc). Pe scurt, ca tot ce nu e clar, şi intuiţia – asezonată cu angoasele, la modă şi ele – se “vinde” azi bine pe piaţa occidentală.

Consecinţele? Revistele feminine mai lucide le-au semnalat: această rafinată “însuşire specific feminină” ajunge uneori să inhibe (şi în cele din urmă să atrofieze) într-atît judecata raţională a unor femei, încît le aduce într-o stare de totală dependenţă de fatalitate, atît de dezarmante că nu mai îndrăznesc să schimbe cursul evenimentelor, nici chiar cînd este vorba de cele minore, şi în care o simplă intervenţie realistă (din partea lor) le-ar scoate dintr-un impas sau altul. Intuiţia este deci şi un mecanism psihologic, capabil, din păcate, să ne ducă uneori la divagaţii mult mai rele.

Există totuşi o intuiţie feminină? Fiindcă, indiferent de definiţii şi incriminări, nu ar corespunde adevărului să nu recunoaştem că “o practicăm”, “o consumăm” în fiecare zi, apropo de tot felul de întîm-plări şi păreri: “Presimt că… “, “Am impresia că… “, “Mi se pare că… “, “Cred că… “, “Ceva îmi spune că… ” etc. Cine alta decît intuiţia face “să navigheze în apele tulburi ale subconştientului un sentiment vag, confuz al ideii preconcepute”? Sigur, n-are rost să punem la îndoială impalpabilul “feeling” pe care femeile îl au vizavi de evenimente şi de care se servesc ca de o antenă în aproape toate împrejurările existenţei. S-ar putea ca ceea ce numim intuiţie să nu fie chiar un mit. Din păcate, nici ştiinţa nu s-a ocupat prea mult s-o explice.

Este intuiția o însușire specific feminină?

Dar oare numai femeile posedă acest al şaselea simţ? Nu avem la îndemînă “probe masculine”, dar ceva ne determină să bănuim că orice anchetă printre bărbaţi ar face să cadă exclusivismul feminist.

Să luăm altă “particularitate” a femeii; “simţul ei psihologic”, rudă bună cu intuiţia. Tradiţionaliştii (să-i numim aşa) spun că dacă o femeie ştie mai bine decît un bărbat să se poarte cu ceilalţi este pentru că ea cunoaşte din “instinct” cum “să ia omul”.

Revenim încă o dată la întrebarea formulată la început: de ce toate aceste însuşiri au devenit apanajul femeilor? De ce femeile să aibă intuiţie şi bărbatul inteligenţă, de ce femeile să albă simţ psihologic şi bărbatul judecată, de ce femeile să aibă instinct sexual şi bărbatul, posibilitatea, implicit dreptul, de alegere sexuală?

Pentru Régine Lilenstein, Nicole Bédrines şl Claude-Rose Tonatti – autoarele unei cărţi intitulate “Idei culese despre femei” – intuiţia cu care am fost dotate nu pare să fie altceva decît o idee ca oricare alta. O idee mereu citată, în opoziţie cu inteligenţa bărbaţilor, cu puterea tor de raţionament şi, fireşte, cu instrucţia lor superioară.

Iată deci despre ce era vorba! “Rolul” intuiţiei feminine era de a înlocui “vidul” creierului nostru feminin. “Dacă noi (bărbaţii) avem mai multă raţiune -afirmă Diderot -, ele (femeile) au mai mult instinct. ” Iar Hervé Bazin, cunoscutul scriitor francez contemporan, scrie: “Intuiţia, această faimoasă intuiţie pe care noi am împrumutat-o femeilor şi care le vine atunci cînd ele vă iubesc sau vă detestă suficient… “.

Psihologia inversă

Psihologia inversă este o metodă prin care cineva este determinat să adopte un anumit comportament sugerîndu-i-se să se comporte exact în manieră inversă.
Tehnica se bazează pe fenomenul reactanţei psihologice, în care o persoană căreia i se cere să se comporte într-un anumit mod va resimţi o restrîngere a libertăţii sale şi va acţiona în manieră opusă.
Metoda funcţionează deoarece nimănui nu-i place să i se spună ce are de făcut şi acţionînd în manieră inversă ne restabilim sentimentul de libertate.

Comportamentul copiilor

Adesea copiii refuză cu încăpăţînare să se conformeze cerinţelor părinţilor. Psihologia inversă este folosită uneori de părinţi pentru a îi face pe copii să realizeze comportamentele cerute.
De exemplu, un copil poate să refuze să se joace cu ceilalţi copii afară rezistînd tuturor argumentelor. Dacă însă i se va cere imperativ să stea în casă, este posibil să se obţină comportamentul dorit.

Folosirea psihologiei inverse în educarea copilului, deşi este uneori utilă, nu este recomandată deoarece:

• solicitarea unor comportamente aflate în contradicţie cu solicitările obişnuite ale părinţilor le va submina acestora autoritatea pe termen lung
• este o tehnică bazată pe manipulare, deci este lipsită de onestitate
• în unele situaţii psihologia inversă produce efecte contrare celor aşteptate. Să presupunem că îi cerem unui copil care nu trebuie să consume îngheţată să mănînce îngheţată: probabil copilul va urma sfatul “invers” al părintelui şi se va îmbolnăvi.

Dacă totuși doriți să folosiți psihologia inversă pentru educarea copilului, va trebui să aveți grijă să nu îi răniți stima de sine și să îl faceți să se simtă vinovat.
De exemplu, dacă puștiul dvs. se încăpățînează să nu facă baie seara îi puteți spune: “Ok, atunci e timpul să mergi la culcare”. Probabil că srategia aceasta va funcționa pentru că cei mai mulți copii ar face orice ca să nu meargă la culcare devreme.

Metoda greșită ar fi să îi spuneți: “Foarte bine. N-ai decît să nu faci baie, pentru că vei mirosi urît și niciun copil nu se va mai juca cu tine”.
Ideea este să îi oferiți copilului alternative dintre care să poată alege, nu să îl manipulați într-o manieră negativă să adopte comportamentul dorit de dvs.

În cuplu

Psihologia inversă poate fi folosită și în relațiile de cuplu, cînd partenerul are tendința să se comporte într-o manieră deranjantă. Iată cîteva exemple:

• Dacă simțiți că partenerul vă neglijează, în loc să îl sunați tot timpul ca să îi atrageți atenția, puteți să vă prefaceți că sunteți din cale afară de ocupată. Pentru că nu se va mai simți în centrul atenției s-ar putea să înceapă să petreacă mai mult timp cu dvs.
• Dacă cererea în căsătorie întîrzie prea mult, explicați-i de ce nu vă intersează căsătoria. Se va teme să nu vă piardă și se va grăbi să facă pasul decisiv.
• Dacă partenerul petrece prea mult timp cu prietenii în oraș, spuneți-i să se ducă mai des. Se va întreba ce înseamnă asta și probabil că nu va mai fi atît de amator să plece de acasă.

În psihoterapie

Psihologia inversă este uneori utilizată de psihoterapeuţi pentru a iniţia schimbări în atitudinile şi modul de a gîndi al pacienţilor. Unui pacient anxios i se poate cere de către terapeut să încerce intenţionat să devină anxios. Intensitatea anxietăţii va scădea prin acest procedeu şi pacientul va putea observa şi gîndurile absurde care apar în legătură cu anxietatea.

În marketing

Cînd încearcă să îşi vîndă produsele, majoritatea firmelor caută să devină cît mai vizibile publicului. Există şi o metodă inversă de marketing: se creează un brand despre care nu se ştie aproape nimic, cu excepţia unor zvonuri care circulă insistent amintind despre marcă. Contrar asteptărilor, o astfel de strategie poate avea succes deoarece oamenii resimt obscuritatea brandului ca pe o interdicţie şi se vor simţi motivaţi să o încalce încercînd să afle cît mai multe despre marca respectivă.

În mass-media

Aspectul comic al psihologiei inverse a fost mult folosit în cinematografie, televiziune şi în filmele de animaţie.

Un exemplu bine cunoscut este desenul animat Rabbit Fire al Looney Tunes. Daffy Duck încearcă să îl convingă pe Elmer că s-a deschis sezonul pentru iepuri, iar Bugs Bunny că s-a deschis sezonul pentru raţe. Daffy strigă “iepuri” şi Bugs Bunny strigă “raţe”, dar la un moment dat Bugs Bunny începe să strige “iepuri”. Rezultatul este că Daffy strigă acum “raţe”, exact cum voia Bugs Bunny.

În serialul The Simpsons, episodul Saturdays of Thunder, apare următoarea conversaţie a lui Homer cu propriul creier:

Creierul lui Homer: Tot nu te-ai prins? Trebuie să foloseşti psihologia inversă.
Homer: E prea complicat.
Creierul lui Homer: Ok, atunci nu folosi psihologia inversă.
Homer: Ba o s-o folosesc!

Tehnici de manipulare

Manipularea prin intermediul mass-media sau prin alte mijloace este un subiect extrem de discutat. Există voci (mai mult sau mai puţin otevistice) care susţin că deciziile oamenilor sunt controlate de guverne sau organizaţii oculte cu ajutorul televiziunii sau a internetului. La începutul anilor ’90 circulau nişte filme-documentar (cred că mai circulă şi astăzi) care prezentau în detaliu cum se inoculează satanismul în rîndul tineretului folosindu-se mesaje ascunse înregistrate pe casetele de muzică rock. Aceste mesaje nu se aud în mod normal, dar pot totuşi modifica ideile celui care ascultă caseta (!!!). În opinia autorilor suspomenitelor documentare, mesajele sataniste ar putea fi auzite clar prin “redarea inversă” a casetei. Se afirmă că suntem manipulaţi să cumpărăm diverse lucruri, să avem anumite optiuni electorale, să fim obedienţi faţă de sistem, etc. Să vedem: este manipularea realitate sau mit?

Percepţia subliminală

Poate cea mai cunoscută metodă prin care se crede că ne sunt modificate gîndirea şi comportamentul este percepţia subliminală. James Vicary, un cercetător american de marketing, a afirmat în 1957 că a realizat următorul experiment: de-a lungul unei perioade de 6 săptămîni, spectatorilor unui cinematograf din New Jersey li s-ar fi prezentat în timpul rulării filmelor 2 mesaje publicitare: “Consumaţi popcorn” şi “Beţi Coca-cola”. Mesajele durau numai 3 miimi de secundă, încît spectatorii nu le puteau percepe conştient. Vicary a afirmat că în timpul celor 6 săptămîni vînzările de popcorn au crescut cu 57.7% iar cele de Coca-cola cu 18.1%. Aşa zisul experiment a făcut mare vîlvă la timpul său şi mulţi îl mai citează şi astăzi ca dovadă a faptului că perceptia subliminală poate influenţa deciziile de cumpărare.
Dar Vicary nu a făcut niciodată publice condiţiile exacte în care a realizat experimentul, ceea ce produce suspiciuni în legătură cu validitatea concluziilor sale. Într-un interviu din 1962, tot el a afirmat că “experimentul” a fost o făcătură.

De-a lungul timpului au apărut şi alte “dovezi” ale extraordinarei puteri a percepţiei subliminale. În anii ’70, Wilson Bryan Key a publicat o carte numită Seducţia subliminală şi sexploatarea mediatică în care afirmă că simboluri sexuale subliminale sunt folosite pentru a determina oamenii să cumpere anumite lucruri. El afirmă, de exemplu, că pe cuburile de gheaţă dintr-o reclamă la Gilbey’s Gin este imprimat cuvîntul “s e x“, ceea ce i-ar face pe cumpărători să consume mai mult gin.

Percepţia subliminală este un fenomen real şi bine-cunoscut în psihologie. Studiile de specialitate nu au reuşit însă niciodată să pună în evidenţă asemenea puteri extraordinare ale acestui fenomen. Efectul percepţiei subliminale se mărgineşte la facilitarea unor procese psihice: dacă li se prezintă pentru o foarte scurtă perioadă de timp unor subiecţi nişte poligoane, ei le vor recunoaşte ulterior mai repede. Este o particularitate a memoriei. Asta e tot, nimic periculos, nimic spectaculos.
Şi totuşi, manipularea există? Bineînţeles.

Persuasiunea

Cu toate că percepţia subliminală este atît de puţin eficientă în manipulare, alte metode care nu sunt subliminale s-au dovedit cu mult mai eficiente. Specialiştilor în marketing, agenţilor de vînzări, politicienilor, le sunt cunoscute o serie de metode de convingere (persuasiune) care permit modificarea conviengerilor şi atitudinilor.

• Forţarea simpatiei
  Această metodă constă în asocierea mesajului propriu-zis cu un alt mesaj care are rolul să inducă la receptor simpatie pentru emiţătorul mesajului. De exemplu, în clipurile publicitare apar în majoritatea cazurilor persoane atrăgătoare fizic. Asocierea dintre atractivitatea fizică a emiţatorului mesajului şi mesaj creşte şansele ca mesajul publicitar să producă o decizie de cumpărare.
• Dovada socială
  Se bazează pe tendinţa oamenilor de a imita cu mai mult sau mai puţin discernămînt acele comportamente care apar la un număr mare de indivizi. Această metodă se regăseşte în prezentarea unor produse ca fiind extrem de căutate . Crearea de cozi de aşteptare artificiale, solicitarea de aplauze din partea publicului de catre artişti, recurgerea la rîsete preînregistrate în cazul serialelor de comedie, toate acestea sunt exemple de folosire a dovezii sociale.
  Un exemplu evident de creare de cozi artificiale este practica Google de a permite la început accesul la anumite servicii (Gmail, Google+) numai pe bază de invitaţie.
• Principiul rarităţii
  Atunci cînd un individ află că un produs pe care l-ar putea dori devine tot mai rar, existînd riscul de a nu îl mai putea obţine deloc, fenomenul numit reactanţă psihologică îl determină să dorească şi mai mult să cumpere acel produs. În multe mesaje publicitare se menţionează: “Stoc limitat. Grăbeşte-te să cumperi acum!, etc.”
• Tehnica “piciorului în uşă”
  Constă în a obţine iniţial de la acceptarea unei solicitări fără importanţă deosebită. În etapa a doua se formulează o cerere mult mai costisitoare, a cărei acceptare este facilitată de acceptarea primei cereri. Este folosită de agenţii de vînzări care reuşesc să vîndă mai întîi un produs ieftin, apoi plasează în bratele cumpărătorului ceva mult mai scump, din aceeaşi gamă. Studiile au arătat că cei care acceptă prima solicitare, spre deosebire de cei care nu acceptă, sunt mai predispuşi să accepte solicitarea costisitoare.
• Tehnica “uşii în nas”
  Contrar metodei precedente, manipulatorul formulează la început o cerere exorbitantă care este refuzată sistematic de către victimă. Totuşi, această simplă formulare permite creşterea şanselor de acceptare a unei a doua cereri, mai puţin constisitoare, dar care nu ar avea şanse în mod normal să fie acceptată.
• Persuasiunea coercitivă (bazată pe pedeapsă)
  Acest fenomen este specific regimurilor politice totalitare şi organizaţiilor cu caracter totalitar, cum sunt anumite secte. Persoana este asimilată complet unui sistem ideologic, ştergîndu-i-se total identitatea anterioară prin limitarea şi eliminarea interacţiunilor dintre individ şi mediul său anterior. Organizaţia instaurează noi reguli ce implică domeniile vitale, individul fiind aservit sistemului în totalitate.
  Este ceea ce s-a întîmplat şi la noi în anii comunismului, cînd toate reperele sociale şi culturale au fost modificate intenţionat şi au fost impuse în mod forţat alte reguli. Pentru o eficienţă mai bună, toate canalele de informare au fost saturate cu mesajele de propagandă ale noului regim. Rezultatele sunt cunoscute.

În concluzie, cu toate că este puerilă credinţa că ideile şi atitudinile cuiva pot fi modificate prin mesaje “inverse” înregistrate pe casetele audio sau prin mesaje subliminale proiectate în timpul filmelor, manipularea există. Ea se bazează pe “slăbiciuni” psihologice: realizarea de raţionamente greşite, tendinţa de a lua decizii pripit, absenţa culturii şi a informării, frica.

Mai sus am prezentat succint cîteva metode prin care oamenii sunt convinși să dea curs unor cereri pe care altminteri nu le-ar fi acceptat probabil niciodată. Am numit aceste metode „tehnici de manipulare”. Ele sunt folosite mai ales de agenții de vînzări care caută să crească astfel numărul de produse vîndute și de politicienii care doresc să obțină voturi sau să schimbe opiniile cetățenilor.
Prezentăm mai jos o serie de detalii în legătură cu aceste tehnici și cîteva metode care nu au fost incluse în articolul precedent.

1. Tehnica piciorului în ușă

După cum am amintit, această metodă constă în a formula initial o cerere lipsită de importanță pe care persoana țintă o acceptă fără probleme, apoi de a formula cererea propriu-zisă, mult mai greu de acceptat de către persoana țintă.

Studiile arată că, în mod suprinzător, dacă persoana acceptă cererea lipsită de importanță sunt mai multe șanse să o accepte pe cea de-a doua. Un experiment de Freedman și Fraser din 1966 demonstrează acest fapt. Subiecții care au acceptat mai întîi să răspundă unor întrebări privitoare la tipul de săpun pe care îl utilizează au acceptat într-o mai mare măsură să primească în casă 6 persoane care să le facă inventarul ustensilelor din bucătărie.

Acest comportament este explicat de psihologi prin tendința oamenilor de a avea un comportament constant, consistent. O dată ce au decis să fie amabili și responsivi la solicitările manipulatorului, le este dificil să își schimbe la 180 de grade atitudinea. Această dificultate provine din valorizarea pozitivă la nivel social a conduitelor constante, neschimbătoare: oamenii care se tot răzgîndesc sunt percepuți negativ.

2. Tehnica „low-balling”

Metoda „low-balling” este o variație a tehnicii precedente. Se prezintă ca un scenariu în 2 acte în care, după ce persoana-tintă s-a declarat de acord cu prima cerere, i se dezvăluie un preț mai mare a obiectului tranzacționat.
De exemplu, această tehnică apare în arsenalul vînzătorilor americani de mașini uzate. După ce cade la învoială asupra unui preț, vînzătorul pretinde că a uitat să ia în calcul o piesă și cere un preț mai mare. În mod surpinzător, clienții acceptă.
Explicația e aceeași ca la metoda precedentă.

3. Tehnica „ușa în față”

Această metodă inversează ordinea solicitărilor din tehnica piciorului în ușă. Mai întîi se formulează o cerere mare, improbabil a fi acceptată, după care manipulatorul face o solicitare mai rezonabilă care are mai multe șanse de a fi acceptată decît dacă ar fi fost prezentată singură.
Este o metodă folosită mai ales de politicieni. De exemplu, ca să se obțină acordul populației pentru scumpirea benzinei cu 50% se anunță o scumpire cu 200%. După ce lumea se agită și protestează, se anunță că benzina va fi scumpită numai cu 50%, solicitare care nu va mai duce la proteste, deși este o scumpire exorbitantă.

Eficiența acestei tehnici este explicată de psihologi pe baza principiului reciprocității. Conform acestui principiu, oamenii sunt mai dispuși să accepte solicitări dacă sunt făcuți să creadă că le acceptă ca răspuns la un comportament binevoiotor al partenerului.
În exemplul de mai sus, țintelor manipulării li se creează iluzia că solicitatorul a abandonat o cerere importantă. Astfel, oamenii se simt obligați să facă și ei o concesie și acceptă a doua solicitare.

4. Tehnica „asta nu-i tot!”

Este o tehnică folosită des de vînzătorii de produse ieftine. Ea constă în a prezenta produsul, a enunța prețul, apoi, fără a îl lăsa pe client să răspundă i se declară că „ asta nu-i tot!”. Vînzătorul revine și fie mai oferă un produs „cadou”, fie enunță o reducere a prețului „doar pentru dvs.” sau „doar azi”.

Psihologii explică această tehnică tot pe baza principiului reciprocității. Clientul crede că vînzătorul a făcut o concesie, că este dispus să negocieze și, ca urmare, va face și el o concesie cumpărînd produsul.

5. Tehnica „piciorul în gură”

Tehnica numită astfel este utilizată mai ales de către membrii unor secte sau ONG-uri care strîng bani de la trecători. La fel ca „piciorul în ușă”, metoda constă în 2 pași. Mai întîi țintei i se adresează o întrebare simplă precum „Ce mai faceți?” sau „Cum vă simțiți?”. Apoi se înaintează solicitarea. Persoanele țintă acceptă solicitarea doar dacă la prima întrebare au dat răspunsuri precum „Foarte bine”, „excelent”, „extraordinar”.
Tehnica se bazează pe presupoziția că ținta se va comporta în concordanță cu starea sufletească declarată, datorită tendinței de care am amintit mai sus de a menține un comportament constant. Odată ce a declarat public că se simte foarte bine, ținta va căuta să se conformeze acestei declarații și se va comporta în consecință.

6. Înfricoșare, apoi eliberare

Psihologii au constatat că persoanele care trăiesc un sentiment de frică, a cărui sursă este mai tîrziu eliminată au tendința de a răspunde pozitiv cererilor care le sunt adresate.
Iată un studiu publicat în 1998 de Sadiusz Dolinsky și Richard Nawrat în Journal of Experimental Social Psychology.

Subiecții sunt pietoni care traversează strada printr-un loc nepermis. În timpul traversării ei aud brusc un fluierat care îi face să creadă că au fost văzuți de un polițist. Atunci ei iuțesc pasul pentru a ajunge pe trotuarul celălalt. Aici constată că nu este niciun pericol. În același moment, sunt abordați de experimentator care le cere să completeze un chestionar. Studiul a arătat că cei care au scăpat brusc de frica de a fi amendați sunt mai disponibili să completeze chestionarul decît ceilalți.

7. Atingerea fizică și manipularea

Studiile au arătat că în unele situații oamenii sunt mai receptivi la cererile care le sunt adresate atunci cînd solicitarea este însoțită de atingerea fizică a țintei de către cel (cea) care realizează cererea. De exemplu, în timpul formulării cererii brațul țintei este atins ușor. Desigur, acest efect depinde de caracteristicile fizice și psihice ale persoanei care inițiază solicitarea.
S-a constatat că bărbații sunt în special sensibili la acest gen de influență cînd persoana care adresează cererea este o femeie.

O explicație

Psihologii au pus succesul de care se bucură tehnicile de manipulare pe seama faptului că de multe ori mintea noastră se găsește într-o stare de slabă tensiune cognitivă – adică nu este centrată foarte bine pe realitatea curentă. Un studiu realizat de Ellen Langer sugerează această explicație.
Persoanele care folosesc un copiator public sunt întrerupte de experimentator cu una dintre aceste 3 fraze:

1) „Scuză-mă, aș vrea să fac 5 cópii”.
2) „Scuză-mă, aș vrea să fac 5 cópii pentru că vreau să fac 5 cópii”
3) „Scuză-mă, aș vrea să fac 5 cópii pentru că mă grăbesc să prind autobuzul”.

Rezultatele au arătat că în condiția 1, cînd nu se oferă nicio justificare, foarte rar subiecții dau curs cererii. Dar în condițiile 2 și 3, cînd există justificare, cererea este de obicei acceptată. Dar nu există diferențe notabile între condițiile 2 și 3, chiar dacă justificarea din condiția 2 este absurdă. Important era să existe o justificare, subiecții nu au analizat cît de plauzibilă este justificarea.